Timpul nu iarta si te lasa in urma.
Trebuie sa tii pasul cu el sau chiar sa il inconjori in fuga.
Sunt deja 3 luni de cand m-am apucat de acest hobby, de pirogravura si vad ca vrea,
hotomanu' sami intre si in sange, mai rau decat rock'ul.
Am stat pana in noapte tarziu ceea ce nu am mai facut de mult timp si am ars... am ars lemnul, bucuria de a crea lucruri frumoase si linistea de mormant din camera mea deranjata doar de note dulci dintr-un playlist youtube.
Comanda pe seara asta a fost de la un prieten, pentru un prieten.
In ultima clipa am realizat ca poza nu e prea de calitate si am incercat sa scot tot ce se putea mai bine din ea... in seara asta o predau si stiu ca el va fi multumit dar numai eu stiu cate liniute mici si detalii aproape demne de lupa nu prea imi convin....
La inceput cautam imaginea sau o primesc direct, fara prea multe detalii.
Experientele mele cu contrabasul in lumea asta m-a facut sa vad lumea pe dinauntru si la fel,
si o fotografie, ii vad esenta.
In linii mari am dat conturul si nu repede, ci ia poza de pe ecran pe foaie, de pe foaie pe lemn, si tucma' dupa asta te poti bucura sa pirogravezi la propriu.
Cred ca persoana din imagine sughite si acum la cat l-am pomenit uitandu-ma la fiecare liniuta din el :))
Pe de o parte e ca la pictura. Trebuie har,suflet talent si acel ceva, ceva mic dar puternit, un sentiment care nu te lasa sa mai pui creionul/aparatul de pirogravat jos.
Deja stiam cat timp imi va lua, cate pauze imi permit intre timp si chiar si la ce ora o voi termina.
ENTUZIASMUL
El statea calare pe mine si parca fierbeam mai mult cu cat ma apropiam de sfarsitul operei
Si chiar si atunci, ca final touch - o dai cu lac, gandul nu-ti sta la ea, ci la viitoare lucrare care-mi asteapta sufletul, mainile si timpul pentru a arunca din nou, in exterior, podoabe nemuritoare ale fiecarui in parte.
Si in momentul in care ma gandeam la viitoarea lucrare uite ce aveam in fata mea :)
Asta la ora 4:20 am
Tin sa spun din nou cum ca am lucrat dupa o fotografie de profil de pe facebook....
Bucuria personala cea mai mare este ca atunci cand voi fi batran sigur vor fi multe persoane care-si vor aminti cu drag de mine, privind portretele lor.
Pe lemn cred ca pun mai mult decat "vopsea" sau ... forme.
Prin pirogravura simt ca insufletesc lemnul, ca ii dau un sens si o inima, o energie unica prin care transmite vizualizatorului viziune.
Cum am psus.... deja ma gandesc la urmatoarea... va fi o bufnita cu aripile intainse pe o rondea de tei cu tot cu scoarta, so stay tooned ;)
Iasi Pyrography
